Faceți căutări pe acest blog

luni, 31 martie 2014

Aniversari culturale 31.03.2014 (Octavio Paz)

31.03.1914  S-a născut la Ciudad de Mexico, OCTAVIO PAZ – poet mexican

100 ani de la naşterea poetului mexican

Octavio Paz s-a născut pe 31 martie 1914, dintr-o familie de intelectuali, la Ciudad de Mexico, unde îşi face studiile liceale şi universitare. Timpuriu îşi începe activitatea de ziarist şi debutează cu un volum de versuri suprarealiste Raiz del hombre ("Rădăcina omului", 1937). După cei doi ani petrecuţi în Statele Unite cu o bursă Guggenheim, revine în Mexic şi începe o îndelungată carieră diplomatică, mai întâi la Paris, unde se implică în mişcarea suprarealistă, apoi în India, Japonia şi din nou Franţa. În 1968 se retrage din viaţa politică, dedicându-se exclusiv scrisului, conferinţelor ţinute în diferite ţări din Europa şi în Statele Unite, şi sprijinirii unor activităţi culturale variate: întemeiază reviste literare, un teatru, promovează tineri poeţi şi pictori etc. Celebritatea i se datorează îndeosebi volumelor de poezie, dintre care menţionăm, pe lângă volumul de debut, şi Piedra de sol ("Piatră de soare", 1957), Libertad bajo palabra ("Libertate pe cuvânt", 1960), Salamandra (1962), Discos visuales ("Discuri vizuale", 1968), Ladera este ("Coasta de răsărit", 1969) etc. Octavio Paz este însă şi un eseist de prim rang, mereu sensibil la problemele complexe ale lumii contemporane. A publicat numeroase volume de eseuri; El laberinto de la soledad ("Labirintul singurătăţii", 1950), El arco y la lira ("Arcul şi lira", 1956), Corriente alternativa ("Curent alternativ", 1967), Conjunciones y disjunciones ("Conjuncţii şi disjuncţii", 1969), El mono gramático ("Maimuţoiul grămătic", 1974) etc. Este şi un talentat narator, încredinţat că graniţele între proză şi poem pot fi imprecise. Povestirile sale - cum sunt cele din volumul Arenas movedizas ("Nisipuri mişcătoare", 1960), mărturisesc preferinţa pentru explorarea universului lăuntric al omului zilelor noastre şi constituie o constantă încercare de înnoire a demersului literar. Octavio Paz a murit pe 19 aprilie 1998, la Ciudad de Mexico, după ce a avut bucuria de a-şi vedea opera încununată cu cele mai înalte onoruri literare: Premiul Cervantes (1981) şi Premiul Nobel (1990).




Surse: ro.wikipedia.org;  www. nobelprize.org; www. romlit.ro; www.biography.com;

duminică, 30 martie 2014

Activitati educative 30.03.2014 (Cum sa ne ingrijim dintii)

30.03.2014  CUM SĂ NE ÎNGRIJIM DINŢII

ÎNTRE NOI FETELE!

În fiecare duminică, începând cu ora 15,00, la Biblioteca „Nicolae Iorga”, comuna I.C. Brătianu, judeţul Tulcea, are loc întâlnirea “Între noi fetele!”, la care participă toate doamnele şi domnişoarele interesate de tema aleasă. Astăzi am avut ca temă: “Cum să ne îngrijim dinţii”, pentru a avea dinţi sănătoşi şi un zâmbet frumos.












Aniversari culturale 30.03.2014 (Magda Ianculescu)

30.03.1929  S-a născut la Iaşi, MAGDA IANCULESCU – soprană româncă

85 ani de la naşterea sopranei românce

Magda Ianculescu s-a născut pe 30 martie 1929 la Iaşi. A urmat şcoala primară şi Liceul "Oltea Doamna" în oraşul natal, iar în 1947 s-a înscris la Conservatorul de Artă Dramatică din Bucureşti. Încă din ultimul an de studii, Magda Ianculescu a fost angajată la Teatrul de Operă şi Balet din Capitală, unde a debutat în rolul Rosinei din Bărbierul din Sevilla, de Gioacchino Rossini, rol ce va rămâne unul dintre succesele permanente ale carierei sale artistice. Împreună cu artiştii lirici Dan Iordăchescu, Nicolae Herlea şi Valentin Teodorian au constituit ceea ce mai târziu melomanii vor numi "garnitura de aur a Operei Române". O voce excepţională prin amploare, timbru, o muzicalitate fină, o tehnică de cânt stăpânită la perfecţiune au propulsat-o pe firmamentul artei lirice româneşti ca o nouă stea. Între 1953–1955 a fost laureată a Concursurilor internaţionale din Bucureşti, Praga şi Varşovia, care au impus-o definitiv ca una din cele mai valoroase soprane. În 1962 a fost distinsă cu titlul de Artist emerit. A cântat cu orchestre renumite în Belgia, Italia, Rusia, Franţa, Cehoslovacia, Iugoslavia etc., având un repertoriu divers – peste 35 de roluri principale – de la opereta vieneză, la opera contemporană românească. A interpretat peste 50 de roluri, din care menţionăm: Iaroslava din Cneazul Igor de A. P. Borodin, Norina din Don Pasquale, de Gaetano Donizetti, Donna Elvira din Don Giovanni, Blonda din Răpirea din Serai, Suzana din Nunta lui Figaro, de W.A. Mozart. Vocea Magdei Ianculescu prezenta un larg ambitur, o catifelare şi un dramatism pe care mulţi critici muzicali le-au comparat cu performanţele celebrei Maria Callas. A făcut numeroase înregistrări la Radio, Televiziune şi la Casa de discuri Electrecord. Între 1969 – 1977 a fost profesor la Conservatorul de Muzică din Bucureşti, formând şi lansând multe talente ale teatrului liric românesc. S-a stins din viaţă pe 16 martie 1995, la Bucureşti.




Surse: ro.wikipedia.org;  www.ziarulevenimentul.ro; www.operanationala.ro; romaniainourhearts.wordpress.com;

joi, 27 martie 2014

Activitati culturale 27.03.2014 (20.000 de leghe sub mari)

27.03.2014   20.000 DE LEGHE SUB MĂRI – JULES VERNE

RECENZIE  DE CARTE

Pentru popularizarea fondului de carte Biblioteca „Nicolae Iorga”, comuna I.C. Brătianu, judeţul Tulcea, a organizat o recenzie de carte şi anume romanul de aventură pentru copii „20.000 de leghe sub mări” de Jules Verne. Activitatea s-a desfăşurat în incinta şcolii generale „Ion Creangă” din comuna noastră, la care au participat eleviii clasei a VI-a.





Jules Verne (1828 – 1905) este considerat părintele literaturii de anticipaţie. Deşi de atunci şi până astăzi datele ce fuseseră acumulate de oamenii de ştiinţă despre lumea adâncurilor, precum şi previziunile ştiinţifice ale autorului au fost cu mult depăşite, relatarea celor văzute şi trăite de personajele romanului la bordul submarinului Nautilus şi-au păstrat neştirbite farmecul şi puterea de seducţie, beneficiind de noi traduceri, pe toate meridianele globului, care încântă noi şi noi generaţii de tineri cititori. În anul 1866, oceanele sunt cuprinse de panică. Un monstru marin îngrozitor a fost semnalat în diferite mări de mai multe nave. O expediţie se organizează la bordul fregatei americane „Abraham Lincoln”. La bordul ei erau căpitanul Faragutt, canadianul Ned Land, faimosul naturalist francez Aronnax de la muzeul din Paris şi fidelul său slujitor Conseil. Scopul expediţiei este de a elibera mările de această terifiantă ameninţare. Timp de mai multe luni, căutările sunt zadarnice şi echipajul începe să se descurajeze. Până pe 5 noiembrie 1867. În acea zi, Ned Land zăreşte monstrul, un „narval gigantic”. El se deplasează cu o asemenea viteză încât fregata abia i se poate ţine de urmă. Când, în sfârşit, ea reuşeşte să se apropie pentru a-l putea lovi cu harponul, animalul atacă vasul. Acesta e cât pe-aci că fie scufundat de un val imens. Din cauza şocului, Aronnax, Conseil şi Ned Land, omul cu harponul, sunt azvârliţi în mare. Ei reuşesc să se refugieze pe spatele monstrului. Îşi dau seama atunci că ceea ce credeau a fi un monstru nu este altceva decât un vas submarin. Cei trei naufragiaţi sunt făcuţi prizonieri. Fac cunoştinţă cu un echipaj misterios şi cu căpitanul acestuia, Nemo, un personaj cu o atitudine foarte  enigmatică. Ei descoperă foarte repede că Nemo, căpitanul şi creatorul submarinului Nautilus, nu este prea încântat de compania oamenilor. Cei trei naufragiaţi vor petrece aproape opt luni în Nautilus. Căpitanul Nemo ajunge să-l stimeze pe savantul francez. El dezvăluie oaspeţilor săi comorile bibliotecii şi ale muzeului de pe Nautilus şi decide să întreprindă un tur al lumii adâncurilor oceanice. În compania acestui enigmatic căpitan, cei trei eroi descoperă misterioasa Atlantidă şi comorile sale înghiţite de ape, trec printr-un tunel străpuns de natură sub istmul Suez, măsoară imensitatea Pacificului, se luptă cu canibalii, se aventurează sub banchiza de la polul sud, acolo unde nimeni nu ajunsese încă, vânează în pădurile submarine şi asistă la o înmormântare într-un cimitir de corali. Arronax, Conseil şi Ned Land continuă să aibă o oarecare neîncredere faţă de acest misterios căpitan. Într-o zi bănuielile lor sunt confirmate. Cu sânge rece, căpitanul Nemo provoacă scufundarea unei nave de război de naţionalitate necunoscută şi a întregului ei echipaj. El acuză vaporul că aparţinea unei naţiuni blestemate. În acest moment iese la iveală şi adevărata identitate a căpitanului Nemo, prinţ indian căruia englezii i-au provocat o mare suferinţă. El urăşte această ţară cu furie. Tristeţea şi teroarea stăpânesc acum la bordul lui Nautilus. Ned Land, Aronnax şi Conseil reuşesc totuşi să scape. Ei se îmbarcă la bordul unei şalupe şi acostează prin miracol pe una din insulele Loffod en, de unde se îndreaptă spre Franţa. Nu vor afla niciodată ce s-a întâmplat cu Nautilus, la bordul căruia au navigat opt luni.



Surse: 20.000 de leghe sub mări, Jules Verne, Editura Corint, Bucureşti, 1999, ro.wikipedia.org;  ro.scribd.com;

miercuri, 26 martie 2014

Aniversari culturale 26.03.2014 (Viorica Ursuleac)

26.03.1894 S-a născut la Cernăuţi, VIORICA URSULEAC – soprană româncă

120 ani de la naşterea sopranei românce

Viorica Ursuleac s-a născut pe 26 martie 1894, la Cernăuţi, Bucovina. Era fiica unui arhidiacon ortodox şi profesor de muzică la Facultatea de Teologie, a fost unul din cei şase copii ai familiei. Aşa se explică faptul că Viorica a învăţat pianul încă de la vârsta de 6 ani. A urmat studiile la Academia de Muzică şi Artă Plastică din Viena, avându-l ca profesor îndrumător pe Filip Forstén, de origine finlandeză, după care a continuat studiile la Berlin şi Frankfurt. Debutează pe scena Operei din Zagreb în anul 1922, după care, doi ani mai târziu, o găsim la Volksoper din Viena pentru doi ani 1924-1926. Contractul ei cu Volksoper se datorează lui Felix Weingartner, directorul de atunci al acestei opere, care a remarcat-o într-un concert susţinut la Bucureşti şi care i-a propus un contract pe trei ani. Doi ani mai târziu, Clemens Krauss, directorul Operei din Frankfurt, care era în căutarea unei „soprane blonde”, vizitează Volksoper din Viena, unde acelaşi protector, Felix Weingartner, i-o recomandă pe Viorica. Deşi numele de rezonanţă balcanică nu l-a prea încântat pe Clemens Krauss, după prima audiţie acesta i-a şi oferit un contract pe o perioadă de şase ani şi astfel o aflăm prezentă pe scena Operei din Frankfurt în perioada 1926-1930. Clemens Krauss a apreciat-o şi a iubit-o atât de mult pe această „eroină blondă”, încât în timpul şederii ei la Frankfurt, acesta a şi luat-o de nevastă. Mai târziu, când devine directorul Wiener Staatsoper (1929-1935), o aduce din nou la Viena pe Viorica Ursuleac-Krauss, începând cu anul 1931. De numele lui Krauss este legată şi ideea faimoaselor Concerte de Anul Nou ale Filarmonicii din Viena. Însă primul concert a avut loc în anul 1939, iar cele pe care le cunoaştem noi astăzi datează din 1941. În anul 1935, Viorica Ursuleac-Krauss primeşte un contract pe 10 ani la Opera de Stat din Berlin, însă o găsim aici numai în perioada 1935-1937, când această operă era condusă de Wilhelm Furtwängler, iar în perioada 1937-1944 activează la Opera din München. În anul 1934 este onorată cu distincţia austriacă „Kammersängerin”, iar un an mai târziu, în 1935, primeşte varianta prusacă a aceleiaşi distincţii. Participă la Festivalul de la Salzburg, în perioadele 1930-1934 şi 1942-1943, unde director artistic este chiar soţul ei, Clemens Krauss. În 1934 cântă o stagiune în Anglia, la Covent Garden, în rolul ei favorit, Arabella, din opera cu acelaşi nume de Richard Strauss, dar şi la Royal Opera în rolul Desdemonei din opera Otello de Giuseppe Verdi, avându-l ca partener pe Lauritz Melchior în rolul lui Otello şi pe Thomas Beecham ca dirijor. La Scala din Milano a cântat mai multe roluri, precum cel al Împărătesei din „Die Frau ohne Schatten” şi Khrysothemis din „Elektra” de Richard Strauss, ca şi rolul Sieglinde din „Die Walküre” a lui Richard Wagner sau în „Cosi fan tutte” de Wolfgang Amadeus Mozart. În 1948 ajunge la Teatrul Colòn din Buenos Aires, unde interpretează rolul Brangane din „Tristan şi Isolda” de Richard Wagner, unde l-a avut ca partener pe Kirsten Flagstat. Richard Strauss a numit-o pe Viorica Ursuleac „cea mai fidelă dintre fidele”, fiind soprana lui favorită, ea cântând în premierele celor patru opere ale sale, Arabella (1933), Friedenstag (1938), Capriccio (1942) şi Die Liebe der Danae (1944). De remarcat că opera Friedenstag a fost dedicată de Richard Strauss atât Vioricăi Ursuleac, cât şi soţului ei, dirijorul Clemens Krauss. Să mai spunem că în repertoriul Vioricăi Ursuleac au figurat roluri importante precum: Contesa din „Nunta lui Figaro”, Senta din „Olandezul zburător”, unde a cântat cu Hans Hotter, Donna Elvira din „Don Giovanni”, Amelia Grimaldi din „Simon Boccanegra”, Leonore din „Fidelio”, Amelia din „Bal mascat”, rolul Leonorei din „Forţa destinului”, Minnie din „La fanciulla del West”, Elisabeth de Valois din „Don Carlo” , Turandot şi multe altele. Din înregistrările care ne-au rămas de la Viorica Ursuleac, se observă că vocea ei era de o frumuseţe deosebită. Ultimul ei spectacol, spectacolul de adio, a fost susţinut în 1953, la Wiesbaden, cu opera „Der Rosenkavalier”. Unsprezece ani mai târziu, în anul 1964, este numită profesoară la Salzburg Mozarteum. După moartea soţului ei, Clemens Krauss, care s-a produs în anul 1954, ea se retrage în mica localitate Ehrwald din Tirol, unde a şi murit pe 22 decembrie 1985, la vârsta de 91 de ani.




Surse: ro.wikipedia.org;  www.ziarulfaclia.ro; www.operanationala.ro; romaniainourhearts.wordpress.com;

joi, 20 martie 2014

Activitati culturale 20.03.2014 ( Fram, ursul polar)

20.03.2014  FRAM, URSUL POLAR – Cezar Petrescu

PREZENTARE  DE CARTE

Pentru popularizarea fondului de carte Biblioteca „Nicolae Iorga”, comuna I.C. Brătianu, judeţul Tulcea, a organizat o prezentare de carte şi anume romanul pentru copii „Fram, ursul polar” de Cezar Petrescu. Activitatea s-a desfăşurat în incinta şcolii generale „Ion Creangă” din comuna noastră, la care au participat eleviii clasei a V-a.




Scriitorul Cezar Petrescu, se naşte pe 1 decembrie 1892, la Hodura-Cotnari; este primul copil al lui Dimitrie Petreanu, fiu de clăcaşi olteni, ajuns profesor de agronomie, directorul şcolii de agricultură din Roman, se stinge din viaţă la 9 martie 1960.
 „Fram, ursul polar” este un roman pentru copii, publicat în anul 1933. Semnificaţiile romanului sunt strâns legate de probelmatica dezrădăcinării: fiecare trebuie să trăiască în lumea lui, pentru că altfel va simţi zbuciumul înstrăinării. Cartea este structurtă în capitole cu titluri semnificative ca: Fram face nazuri, Îndărăt spre oceanul planetar, Bufonul oceanului polar. Naraţiunea este densă, dinamică, plină de neprevăzut, alegorică. Povestirea faptelor este cronologică, intercalându-se uneori şi momente regresive, referitoare la primele întâmplări din viaţa lui Fram. Acţiunea se desfăşoară pe două planuri, unul al faptelor care se petrec în lumea oamenilor şi altul al întâmplărilor din lumea polară. Personajul principal al romanului este cuceritorul Fram. Numele îi este dat de marinarul Lars, care în tinereţe făcuse parte din expediţia lui Nansen. Lars cumpărase puiul de urs de la nişte eschimoşi, care vânaseră ursoaica mamă. El îl va vinde, la rândul său, şi astfel Fram va intra în lumea circului. Fram reprezintă un simbol alegoric al dramei dezrădăcinării, a celui care se rupe de copilărie, de pământul natal. Urmările sunt dureroase, tragice. Fram îşi va pierde echilibrul, pentru că a luat drept realitate o lume falsă, cea a „circului”, iar întoarcerea în adevărata lume nu mai e posibilă. Finalul romanului rămâne deschis, ridică parcă un nou semn de întrebare referitor la posibilitatea lui Fram de a se adapta din nou în lumea oamenilor.




Surse: Fram, ursul polar, Cezar Petrescu, Editura Ion Creangă, Bucureşti, 1976, ro.wikipedia.org;

miercuri, 19 martie 2014

Activitati educative 19.03.2014 (Leo regele junglei)

19.03.2014  Grupa mare şi grupa mijlocie – LEO REGELE JUNGLEI

VIZIONĂRI  ÎN GRUP

Pentru atragerea unui număr cât mai mare de tineri la activităţile Bibliotecii „Nicolae Iorga” din comuna I.C. Brătianu, astăzi 19.03.2014, în parteneriat cu Şcoala “Ion Creangă” şi Grădiniţa din comuna I.C. Brătianu, am organizat împreună cu domnişoara educatoare Anca Pintilie o vizită, a micuţilor copii de la grupa mare şi grupa mijlocie, la sediul bibliotecii şi în aşteptarea înscrieri lor ca cititori activi, peste câţiva ani, am vizionat împreună o casetă video şi anume povestea „Leo regele junglei”. 







marți, 18 martie 2014

Aniversari culturale 18.03.2014 (Ion Fintesteanu)

18.03.1899 S-a născut la Bucureşti, ION FINTEŞTEANU – actor român

115 ani de la naşterea actorului român

Ion Finteşteanu s-a născut pe 18 martie 1899, la Bucureşti. De când era copil s-a jucat de-a teatrul, actor, regizor, director de trupă, rupător de bilete şi impresar prin mahalaua Lăzureanu (cartier al vechilor Bucureşti). Licean fiind, îşi dă concursul la şezătorile corale Carmen şi la Societatea Petre Maior, precum şi Enăchiţă Văcărescu; La începutul primului război mondial, Ion Finteşteanu avea 17 ani şi s-a refugiat la Iaşi unde a fost tenor în corul Societăţii Române de Operă, apoi a fost cooptat în trupa Teatrului Naţional din Iaşi şi a jucat în spectacolul Marşul nupţial de Henri Bataille. S-a întors în capitală la terminarea războiului şi a fost acceptat la Conservatorul de Artă Dramatică, la clasa Luciei Sturdza Bulandra. Student fiind, devine şi angajat în compania condusă de soţii Bulandra. Termină Conservatorul, în 1921, ca premiat la clasa Luciei Sturdza Bulandra. Din 1921 a jucat pe scena Teatrului Naţional în roluri ca Nebunul din Regele Lear de W. Shakespeare, Karenin din Ana Karenina de Tolstoi, Bădia din Căruţa cu paiaţe de Mircea Stefănescu, Grigore Bucsan din Ultima Oră de M. Sebastian, Polonius din Hamlet de W Shakespeare, Dr. Dorn din Pescăruşul de Cehov, Farfuridi, Pristanda, Cetăţeanul turmentat din O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale, Ianke din Take, Ianke şi Cadâr de Victor Ion Popa; Grigore Dragomirescu din Citadela Sfărâmata de Horia Lovinescu, Charly din Fraţii Thomson de Serk Roggers, etc. În 1956 participă la Festivalul Internaţional de artă dramatică de la Paris, cu rolurile Farfuridi din O scrisoare pierdută şi  Grigore Bucsan din Ultima oră. A predat Arta Actoriei la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică, în 1957 era inaugurat studioul Casandra al Teatrului Naţional cu spectacolul Plicul de Liviu Rebreanu cu studenţii clasei profesorului Ion Fintesteanu. A regizat spectacole de teatru ca Take, Ianke şi Cadâr de Victor Ion Popa, Tartuffe de Moliére, Institutorii de Otto Ernst, Moartea ultimului golan de Virgil Stoenescu, a publicat cartea De la clovnul citire. A debutat în cinematografie în anul 1923, cu filmul Ţigăncuşa de la iatac, regizat de Alfred Halm.  Ion Finteşteanu a murit pe 21 octombrie 1984, la Bucureşti.





Surse: ro.wikipedia.org;  www.cinemagia.ro; www.cinemarx.ro;

luni, 17 martie 2014

Aniversari culturale 17.03.2014 (Alecu Russo)

17.03.1819 S-a născut la Chişinău, ALECU RUSSO – scriitor român

195 ani de la naşterea scriitorului român

Alecu Russo, pe numele adevărat Alecu Rusu, s-a născut pe 17 martie 1819 la Chişinău. Fiul unui boier de viţă veche, dar cu o situaţie socială relativ modestă. Alecu Russo şi-a petrecut copilăria la ţară, în mijlocul ţăranilor. Pe la 1829 o cumplită epidemie de holeră i-a secerat familia. Rămas orfan de mamă, Alecu Russo e trimis de părintele său la studii în Elveţia. După studiile din Elveţia, între 1829 şi 1835, la Institutul lui Francois Naville din satul Vernier de lângă Geneva şi-a continuat studiile şi la Viena, între 1835 şi 1836. După ce s-a întors în ţară, la 1838, a petrecut câtva timp la moşia părintească şi mai târziu, la 1843, îl găsim ca judecător la Piatra-Neamţ. Debutează ca autor dramatic în 1846, cu două comedii care se joacă pe scena Teatrului Naţional din Iaşi: Jicnicerul Vadră şi Băcălia ambiţioasă, deoarece cuprindea unele pasaje care îi sugerau pe cei de sus, acestea au avut ca urmare exilul lui la Mănăstirea Soveja. Luând parte la mişcarea din 1848, a trebuit să se refugieze în Bucovina. De acolo, a trecut în Ardeal, să vadă desfăşurarea evenimentelor, dar, urmărit de unguri, a fost arestat şi închis la Cluj, iar după ce a fost lăsat liber, s-a îndreptat spre Bucureşti, unde decepţiile revoluţiei l-au silit să-şi continue exilul, luând drumul spre Paris. La întoarcerea în Moldova, după doi ani, se hotărăşte să practice avocatura. Cum fusese alături de cei care pregătiseră Revoluţia de la 1848, îl găsim şi printre aceia care luptau pentru ideea Unirii. Opera cea mai cunoscută a lui Alecu Russo este Cântarea României, amplu poem în proză, alcătuit din 65 de versete. Poemul a fost scris în limba franceză şi publicat pentru prima dată, fără semnătură, în România viitoare, 1850, în traducerea lui Nicolae Bălcescu.  Cinci ani mai târziu, Alecu Russo îl publică în România literară, în traducere proprie şi semnând unul din fragmente cu iniţialele lui. Poemul exprimă starea de spirit a momentului revoluţionar. Trecutul eroic este confruntat cu prezentul umilit. Tonul este liric, răscolitor. În opera Amintiri este evocată copilăria scriitorului, apoi figura lui Ionică Tăutul. Stilul este evocator, liric, apropiat de al Cântării României. Alte opere de proză memoralistică sunt: Holera, Soveja, Palatul lui Duca-Vodă, Piatra teiului, unele scrise în limba franceză şi publicate postum. Alecu Russo a murit la 5 februarie 1859 la Iaşi.




Surse: Dicţionar de literatură română, Dim. Păcurariu, Editura Unives, Bucureşti, 1979, ro.wikipedia.org;  www.poezie.ro; secole.ro;

duminică, 16 martie 2014

Activitati educative 16.03.2014 (Cum se face salata de fructe)

16.03.2014  CUM SE FACE SALATA DE FRUCTE

ÎNTRE NOI FETELE!


În fiecare duminică, începând cu ora 15,00, la Biblioteca „Nicolae Iorga”, comuna I.C. Brătianu, judeţul Tulcea, are loc întâlnirea “Între noi fetele!”, la care participă toate doamnele şi domnişoarele interesate de tema aleasă. Astăzi am avut ca temă: “Cum se face salata de fructe”, invitată a fost doamna Elena Manole. O frumoasă surpriză ne-a făcut domnişoara Alexandrina Deacu din Jijila, care a venit la întâlnirea noastră şi care ne-a dat o mână de ajutor atât la pregătire cât şi la degustare. Mulţumesc Alex!

















joi, 13 martie 2014

Activitati educative 13.03.2014 (Prichindeii)

13.03.2014   COLORĂM, NE JUCĂM, DESENE VIZIONĂM

PRICHINDEII!

În fiecare joi, începând cu ora 14,00, la Biblioteca „Nicolae Iorga”, comuna I.C. Brătianu, judeţul Tulcea, are loc întâlnirea “Prichindeii!”, la care participă toţi copiii însoţiti de mămici sau bunici. Astăzi am colorat fişe cu Tom şi Jerry, Donald, ne-am jucat cu lego şi am privit desenele preferate.