Aniversari culturale 25.09.11(Panait Cerna)

25.09.1881 S-a născut, la Cerna, Tulcea PANAIT CERNA – poet român

130 ani de la naşterea poetului român

Panait Cerna, pe numele său adevărat Panait Stanciof, s-a născut pe 25 septembrie 1881, în comuna Cerna, jueţul Tulcea. Este fiul învăţătorului Panait Stanciof şi al Mariei Taşcu. Între anii 1883 – 1893 urmează şcoala primară în comuna natală având ca învăţători pe Vasile Popescu, Casandra Constantinescu şi director Ion Ionescu. În toamna anului 1893 Panait Cerna se înscrie la Liceul Nicolae Bălcescu din Brăila. Pe 24 august 1897 debutează în revista Foaia interesantă cu poezia Trecut, traducere după Lenau. Pe 20 iulie 1898 îi apare prima poezie originală Orientale, în revista Carmen, apoi Gheţarul de la nord, traducere după Hugo şi Nocturnă. Publică în revista constănţeană Ovidiu o recenzie asupra volumului Nocturne de Dimitrie Nanu, pe 15 decembrie 1899, în acelaşi an apar şi poeziile: Cavaler şi Lor. În anul 1900 se înscrie la Facultăţile de Fizico-Chimice şi Filozofie din Bucureşti în luna octombrie se retrage de la Facultatea de Ştiinţe. În anul 1901 tipăreşte poeziile: Repaos, Albatrosul, Tristeţea Leonorei, Farmec de lună, De pe ţărm, Cel mai frumos, Sonet, Noapte de vară. În anul 1904 apar poeziile: Din depărtare, Plânsul lui Adam, Ideal, Trei zburătoare, În peşteră, Şoapte, Legenda unei stânci, Către pace, Logodnă, Sarcofagul, Sonet. Consultat de savantul Ion Cantacuzino, se constată că poetul suferă de o boală gravă de plămâni, în primăvara lui 1905 se internează la Sinaia. Pe 26 mai se întoarce la Bucureşti pentru a pregăti lucrarea de licenţă. În acelaşi an apar poeziile: Ecouri, Noapte, Trintre lacrimi, Dura lex. Pe 6 februarie 1906 este declarat licenţiat în filozofie magna cum laude. Apar poeziile: Isus, April, Înseninare, Pârâu şi floarea. În luna septembrie 1907 apare în revista Convorbiri literare poezia Zile de durere, pentru ca mai apoi să apară poeziile: Către Ines, Chemare, Către pace, Cântec de noapte, Sonete, Floare şi genune, Amor, Închinare. În anul 1908 apar următoarele poezii de Panait Cerna: Celei aşteptate, Floarea Oltului, Despărţire, Torquato către Leonora. În luna ianuarie 1909 se află la Berlin unde revede studiul despre Faust şi începe să scrie poezia Poporul, tot în acest an apare şi poezia Dor. La editura Minerva din Bucureşti apare volumul Poezii de Panait Cerna în anul 1910, până la sfârşitul anului mai apar Ruga pământului şi Nocturnă. În revista Convorbiri literare în ianuarie 1911 apare poezia Lui Leo Tolstoi, scrisă cu prilejul morţii scriitorului. În acest an mai par: Şoimul, Romanţă, Mama. Pe 18 iunie 1912 termină lucrarea de doctorat, iar pe 17 februatie 1913 a luat doctoratul cu magna cum laude. Pe data de 26 martie 1913 îşi pierde cunoştinţa  fiind grav bolnav de pneumonie. Poetul Panait Cerna se stinge din viaţă pe 28 martie 1913, la Leipzig, Germania.

 Surse: Panait Cerna 120 de ani de la naştere, Olimpiu Vladimirov, Editura EX PONTO, Constanţa, 2001, ro.wikipedia.org; commons.wikimedia.org; www.tulcea-info;

Aniversari culturale 20.09.11(George Cosbuc)

 

20.09.1866 S-a născut, la Hordou, Bistriţa-Năsăud GEORGE COŞBUC – poet român

145 ani de la naşterea poetului român

Goerge Coşbuc s-a născut pe 20 septembrie 1866, în comuna Hordou, astăzi comuna Coşbuc, jueţul Bistriţa-Năsăud. Este al optulea copil al preotului Sebastian Coşbuc şi al Mariei născută Avram. Începe clasele elementare în 1873 la Hordou, peregrinează prin Salva şi Telciu, pentru ca apoi să-şi desăvârşească primele studii, inclusiv gimnaziul, la Năsăud între 1876-1884, unde se familiarizează cu limba şi literaturile clasice, precum şi cu germana. Începe să se manifeste ca poet şi traducător în cadrul societăţii şcolarilor Virtus romana rediviva, unde publică primele încercări modeste în revista sa, Musa someşană. După terminarea gimnaziului, se înscrie la Facultatea de Filosofie şi Litere a Universităţii din Cluj, pe care o abandonează în 1887 din lipsa sursei financiare. În acelaşi an are loc adevăratul său debut cu Filosofii şi plugarii, în Tribuna din Sibiu, condusă de Ioan Slavici. Ulterior avea să fie la Sibiu din 1887, cel mai rodnic moment al vieţii sale. Aici publică Nunta Zamfirei în 1889, poezie primită cu entuziasm de către Titu Maiorescu. Va trece în curând Carpaţii, urmând un drum de glorie literară. În 1890 s-a mutat la Bucureşti, însă a dus o viaţă agitată, ce nu i-a făcut plăcere. Abia după cinci ani de locuit în Capitală s-a liniştit oarecum, prin căsătoria cu Elena Sfetea, care i-a dăruit un copil. În 1893 debutează editorial cu volumul Balade şi idile. În 1896 îi apare o a doua carte, Fire de tort, după care, o perioadă destul de lungă, se va dedica unei prodigioase activităţi de animator cultural şi traducator. Ia iniţiativa editării unor publicaţii de interes major în istoria literaturii noastre: Vatra, Sămănătorul, Viaţa literară. Lucrează la traducerea câtorva capodopere ale literaturii universale: Eneida, Odiseea, Divina Comedie, Sacontala. În 1899 publică lucrările în proză: Războiul nostru pentru neatârnare şi Povestea unei coroane de oţel. În 1900 este ales membru corespondent al Academiei Române. În 1902 editează volumul de versuri Ziarul unui pierde-vară, iar în 1904, Cântece de vitejie. Paralel, munceşte enorm la realizarea versiunii româneşti a Divinei Comedii, pentru care în 1912 face şi o călătorie de studii, de şase săptămâni în Italia. În 1915 îi moare într-un accident de maşină unicul fiu de 20 ani, Alexandru, şi poetul nu-şi mai poate reveni. În anul 1916 este ales membru titular al Academiei Române. George Coşbuc moare pe 9 mai 1918, la Bucureşti, în vârstă de 51 de ani. Este înmormântat în cimitirul Şerban Vodă - Bellu, lângă fiul său.

Surse: File de tort, George Coşbuc, Editura Litera, Chişinău, 1996, ro.wikipedia.org; www.georgecosbuc.eu; www. autorii.com; www.taifasuri.ro;

Aniversari culturale 19.09.11(William Golding)

19.09.1911 S-a născut, la Cornwall, WILLIAM GOLDING  – scriitor englez

100 ani de la naşterea scriitorului englez

William Golding s-a născut la 19 septembrie 1911, în St. Columb Minor din ţinutul Cornwall, Marea Britanie. Pasiunea pentru cărţi şi impulsul de a scrie au apărut la o vârstă foarte fragedă, la 7 ani. După ce şi-a terminat cursurile la Marlborough School, instituţie condusă chiar de Alec Golding, tatăl scriitorului, tânărul William a fost admis la Brasenose College, Oxford, pentru a studia, ştiinţele exacte. După numai doi ani s-a înscris la cursurile de literatură ale aceleiaşi instituţii. A împrumutat o maşină de scris de la un prieten şi a început să-şi aştearnă pe hârtie gândurile sub formă de versuri. În 1934, cu un an înaintea absolvirii, William Golding publica primul volum de poezii Poeme, primit destul de dur de către critici, dar relevant totuşi, în ceea ce priveşte tematicile de interes ale viitorului romancier. Acesta avea să publice din nou abia două decenii mai târziu. După absolvire, Golding a început să predea literatură şi filosofie, să lucreze alternativ ca actor şi producător la un teatru local. Însă anul 1939 l-a smuls vieţii tihnite şi l-a aruncat în vâltoarea celei de-a doua conflagraţii mondiale, unde a luat parte, alături de Marina britanică, la debarcarea din Normandia şi la operaţiunea de scufundare a celui mai mare crucişător german, nava Otto von Bismarck. Sub impresia proaspătă a războiului, Golding a pornit redactarea unui roman ce avea să provoace o reacţie puternică, în rândul criticilor şi al cititorilor deopotrivă, prin brutalitatea şi pesimismul ce caracterizau scrierea. Împăratul muştelor a fost publicat pentru prima dată în 1954 şi i-a adus lui Golding succesul la scară internaţională, fiind chiar introdus ulterior în programa şcolară. Operele sale complete însumează nu mai puţin de zece romane, trei microromane, o piesă de teatru, poeziile de debut, un jurnal şi două volume de eseuri şi scrieri autobiografice. Moştenitorii 1955 duce mai departe linia pesimistă din Împăratul muştelor, identificând sursa răului, în vremea popoarelor primitive, ca fiind aşezată tot în fibra fiinţei umane. Pe măsură ce faima romanelor sale a luat progresiv amploare, Golding s-a dedicat integral scrisului şi în anii următori a publicat, printre altele, romanul Pincher Martin 1956, colecţia de povestiri scurte Piramida 1967 şi trilogia istorico-maritimă din care fac parte Rituri de trecere 1980, Reşedinţe apropiate 1987 şi Foc de la brâu în jos 1989. La patru ani, după publicarea acestui ultim roman, Golding a suferit un atac de cord ce i-a fost fatal. Dublu limbaj este ultimul roman lăsat de Golding, o poveste care se abate de la regula severă a prozei de observaţii în ton sumbru despre natura umană. După ce şi-a ocupat rapid locul printre romancierii de primă mână, a primit Premiul Nobel pentru Literatură în 1983, a câştigat premiul Booker Prize pentru romanul Rituri de trecere şi în 1988, la trei ani după ce adusese distincţia Academiei Suedeze în Albion, a fost ridicat în rang de Cavaler de regina Elisabeta a II-a. William Golding a murit în casa sa din Perranarworthal, în Cornwall, pe 19 iunie 1993 şi a fost îngropat în cimitirul bisericii din Bowerchalke, Wiltshire, Anglia.

Surse: ro.wikipedia.org; old.cotidianul.ro; www. adevarul.ro; blog.syracuse.com;

Aniversari culturale 18.09.11(Vasile Carlova)

 

18.09.1831 A murit, la Craiova, VASILE CÂRLOVA  – poet român

180 ani de la moartea poetului român

Vasile Cârlova s-a născut pe 4 februarie 1809, la Buzău. Era fiul medelnicerului Ioniţă Cârlova, fost ispravnic de Buzău. Mama poetului, Sevastiţa, era fiica clucerului Vasile Locusteanu. Orfan de ambii părinţi la 7 ani, Vasile Cârlova este crescut la Craiova de o mătuşă dinspre mamă, Elena, măritată cu stolnicul Nicolae Hiotu, proprietarii moşiei numite mahalaua de peste gârlă. Vasile Cârlova învaţă bine greceşte şi franţuzeşte. Scrie primele versuri, pierdute, în limba greacă iar, în 1817, Păstorul întristat. Din acelaşi an datează traducerea actului I din Zaire de Voltaire şi a lui Hero şi Leandru de Musaios. Păstorul întristat publicată de Heliade Rădulescu în Curierul Românesc, la data de 8 mai 1830 şi pusă pe muzică de Anton Pann în anul 1850 e tributară pastoralei idilice a veacului anterior. Cârlova ar fi fost uitat dacă nu ar fi scris celelalte patru poezii, în stil şi cu motive romantice, cu toate că şi aici se întrevăd influenţe indiscutabile. Înserarea este un poem lamartinian, tipic pentru inspiraţia romantică. Rugăciune are un anume vizionarism foarte apreciat în epocă, Marşul, poem ocazional, este rostirea înflăcărată a sentimentului patriotic la înfiinţarea oştirii române, prefigurând poezia paşoptistă. Cea mai bună poezie este Ruinurile Târgoviştei scrisă în 1828 şi publicată în acelaşi an de Heliade Rădulescu în Curierul Românesc, din 20 martie, prin care apare în literatura română tema romantică a ruinelor, foarte preţuită. În 1830 intră în miliţia naţională, nucleu al viitoarei armate permanente, cu gradul de sublocotenent. Moare pe 18 septembrie 1831, în tabăra de la Craiova, în urma unei boli infecţioase. Este înmormântat la Craiova, în cimitirul Madona Dudu, de unde rămăşiţele pământeşti au fost mutate în cimitirul Sineasca. Astăzi, mormântul nu se cunoaşte.

Surse: ro.wikipedia.org; www.amosnews.ro; www.romlit.ro;

Aniversari culturale 15.09.11(Emil Botta)

15.09.1911 S-a născut, la Adjud, Vrancea, EMIL BOTTA  – actor şi poet român

100 ani de la naşterea actorului şi poetului român

Emil Botta s-a născut la Adjud pe 15 septembrie 1911, fiul medicului Theodor Botta şi al Aglaei. Fratele eseistului Dan Botta. Bunicul din partea mamei, Francesco Maria Franceschi, era corsican de origine. După ce face clasele primare la Adjud, visând să devină actor fuge de acasă la vârsta de 15 ani. În 1929 se înscrie la Conservatorul de artă dramatică din Bucureşti, pe care îl va absolvi în 1932. După ce joacă pe scenele mai multor teatre bucureştene şi din provincie, devine actor al Teatrului Naţional din capitală. Rămâne autorul unor memorabile interpretări din dramtrurgia lui Shakespeare, Goethe, Cehov, Caragiale, Ion din Năpasta. Cinematografia epocii comuniste îi va oferi destul de puţine şi de limitate posibilităţi pentru a-şi valorifica talentul şi maniera de interpretare unică. Interpretează în aceeaşi perioadă şi diverse roluri în filme nepropagandistice ca Paşi spre lună de Ion Popescu-Gopo sau Pădurea spânzuraţilor de Liviu Ciulei, momentul culminant constituindu-l apariţia sa în Reconstituirea lui Lucian Pintilie. Ca poet a debutat în revista lui Tudor Arghezi, Bilete de papagal, impunându-se apoi ca o voce lirică unică, pusă mereu sub semnul tragicului, dar şi al măştilor unui actor cu teatrul în sânge. În 1966, prin publicarea volumului retrospectiv Poezii la Editura pentru Literatură, se relansează ca scriitor. Ulterior tipăreşte şi texte noi, în ciclul Vineri din volumul Versuri 1971 şi în volumul Un dor fără saţiu 1976, pe care critica literară le întâmpină cu entuziasm. Moare pe 24 iulie 1977, la Bucureşti, din cauza unui stop cardiac.

Surse: ro.wikipedia.org; www . cinemarx.ro; www.romlit.ro;

Aniversari culturale 14.09.11(James Fenimore Cooper)

14.09.1851 A murit, la Cooperstown, New York, JAMES FENIMORE COOPER  – scriitor american

160 ani de la moartea scriitorului american

James Fenimore Cooper s-a născut la 15 septembrie 1789, la Burlington, New Jersey, fiind al unsprezecelea dintre cei doisprezece copii ai lui William şi Elizabeth Cooper. Când James avea vârsta de un an, familia lui s-a mutat pe malul lacului Otsego, New York, unde tatăl său a întemeiat o aşezare, care ulterior a devenit oraşul Copperstown din prezent. Tatăl lui Cooper era judecător şi membru al Congresului american. James a fost trimis la şcoală la Albany şi la New Haven şi a intrat la Universitatea Yale la frageda vârstă de paisprezece ani, rămânând multă vreme cel mai tânăr student care a participat la cursurile celebrei universităţi. Trei ani mai târziu, s-a înrolat în Marina americană, însă după ce a făcut mai multe călătorii pe un vas comercial în scopul de a deveni un bun marinar, s-a căsătorit şi a renunţat la această profesie în anul 1811.  S-a stabilit în ţinutul Westchester, locul unde de altfel a fost plasată acţiunea primelor sale cărţi, iar în 1820 a scris prima sa carte, Precauţie, un roman în stil clasic. Aceasta a fost urmată de Spionul, care a avut un mare succes la data publicării, apoi Pionierii în 1823, primul dintr-o serie de romane intitulată Aventurile lui Ochi-de-şoim şi Pilotul din 1824, o poveste despre marinari. Următoarea sa carte a fost Lionel Lincoln în anul 1825, o lucrare fără forţă epică, carte urmată de celebrul roman Ultimul mohican considerată de majoritatea cititorilor drept capodopera sa. După ce a părăsit America plecând în Europa, unde a fost numit într-un post diplomatic, a publicat la Paris Preeria, cea mai reuşită carte a sa din toate punctele de vedere.  La întoarcerea în America, a scris alte două romane celebre, ce pun capăt seriei Aventurile lui Ochi-de-şoim: Căutătorul de urme  în 1840 şi Vânătorul de cerbi în 1841. James Fenimore Cooper se stinge din viaţă pe 14 septembrie 1851, la Cooperstown, New York.

Surse: Ultimul mohican, James Fenimore Cooper, Editura 100+1 GRAMAR, Bucureşti, 2000, en.wikipedia.org; www .roportal.ro; americangallery.wordpress.com;

Aniversari culturale 13.09.11(Dante Alighieri)

13.09.1321 A murit, la Ravenna, Italia DANTE ALIGHIERI  – poet italian

690 ani de la moartea poetului italian

Dante Alighieri s-a născut pe 29 mai 1295, la Florenţa, Italia ca fiul lui Alighiero di Bellincione şi Gabriella degli Abati, într-­o familie din mica nobilime. Studiile, începute la vârstă timpurie, se înscriu în linia tradiţională, şi anume studiază gramatica şi retorica cu un doctor. Prima figură importantă în formarea tânărului Dante este Brunetto Latini, important reprezentant al enciclopedismului medieval, autor al celebrei enciclopedii scrise în franceză Trésor, sintetizată în italiană sub titlul de Tesoretto. Adolescentul intră apoi în contact cu rimatorii florentini, frecventînd mediile intelectuale ale oraşului. În 1281 moare tatăl, lăsându-­i lui Dante o modestă moştenire care îi permite să se dedice studiului şi vieţii politice. În 1283 scrie primul sonet din Vita Nuova şi intră în contact cu alţi tineri poeţi florentini, printre aceştia şi Guido Cavalcanti care îi va deveni bun prieten. Se căsătoreşte în anul 1285, cu Gemma Donati, cu care va avea 4 copii. Din 1286 Dante se află la Bologna, unde va rămâne, până la începutul lui 1287. Dante participă la bătălia de la Campaldino pe 11 iunie 1289 împotriva ghibelinilor care sunt înfrânţi de guelfi precum şi la bătălia de la Caprona pe 16 august 1289 împotriva trupelor pisane conduse de Guido da Montefeltro. El începe să frecventeze şcolile franciscanilor de la Biserica Santa Croce şi pe cele ale dominicanilor de la Biserica Santa Maria Novella. Dante trece în această perioadă printr-un proces intens de îmbogăţire şi perfecţionare a cunoştinţelor filozofice şi teologice, care îi va conferi formidabila cultură enciclopedică oglindită în operele sale. În anul 1296 începe redactarea a 2 canţone şi 2 sextine, care descriu o dragoste dificilă pentru o Doamnă Pietra. Începe redactarea în limba latină a tratatului, rămas neterminat, De vulgari eloquentia, Despre arta cuvântului în limba vulgară, 1303-1305. Din 1304 Dante se întoarce în Toscana, scrie Epistola I şi Epistola II. În anul 1305 lucrează la redactarea celui de­-al doilea tratat, de data aceasta unul filozofic şi scris în italiană şi acesta nefinalizat, Convivio, Ospăţul, 1304-1307. Din 1306 Dante îşi continuă peregrinările, în Veneto. Poartă o corespondenţă poetică cu Cino da şi el exilat din Pistoia din cauza apartenenţei sale la facţiunea guelfă, lui  îi adresează Epistola III. În 1307 este iarăşi în Toscana, scrie Epistola IV. Din anul 1308 începe redactarea capodoperei sale intitulate Comedia. Redactarea Infernului se înscrie cu aproximaţie în perioada 1308-1309. În anul 1310 compune celebra Epistola V. Dante începe probabil să lucreze la a doua cantică a Divinei Comedii, Purgatoriul. În 1311 scrie Epistola VI, Epistola VII şi Epistolele VIII, IX şi X. Dante pleacă la Verona unde va sta până în 1318 scrie Epistola XI, Epistola XII. În anul 1316 lucrează deja la redactarea Paradisului, cantică pe care o dedică, prin Epistola XIII lui Cangrande della Scala. Ultima cantică va fi împărtăşită publicului doar după moartea lui Dante, în 1322, de către fiii acestuia, după ce ultimele 13 cânturi au fost găsite în mod miraculos la opt luni de la moartea poetului. Din anul 1318 se stabileşte la Ravenna. Vor veni la Ravenna şi cei trei copii Pietro, Jacopo şi Antonia care vor rămâne alături de Dante până la moarte. În 1319 scrie cele două Eglogae în latină, o corespondenţă poetică cu profesorul bolognez Giovanni del Virgilio. Iar în anul 1320 scrie Quaestio de aqua et terra. Se îmbolnăveşte grav de febră malarică. Moare la câteva săptămâni după aceea, în noaptea de 13 spre 14 septembrie 1321.

Surse: Divina comedie; Infernul, Dante Alighieri, Editura Minerva, 1982, Bucureşti, ro.wikipedia.org; www. humanitas.ro; www. s9.com;

Aniversari culturale 12.09.11(Stanislaw Lem)

 

12.09.1921 S-a născut, la Liov, Polonia STANISLAW LEM – scriitor polonez

90 ani de la naşterea scriitorului polonez

Stanislaw Lem s-a născut la 12 septembrie 1921, la Liov, Polonia, acum Ucraina, în familia unor medici. Între 1939-1941 a studiat la Institutul de medicină din oraşul natal. În timpul ocupaţiei naziste, Lem a lucrat ca ajutor de mecanic auto şi sudor. În 1948 a absolvit Institutul de Medicină din Cracovia, însă la scurt timp a abandonat cariera medicală pentru a se consacra matematicii şi filozofiei, obţinând o formaţie ştiinţifică solidă. În 1982 a părăsit Polonia, stabilindu-se în Occident, şi abia peste şase ani s-a întors în ţară. În ultimii 20 de ani n-a mai scris literatură SF, ci literatură obişnuită, lucrări şi eseuri futurologice pe care le-a publicat cu regularitate în ziarele din Cracovia. Lem, ale cărui cărţi s-au vândut în peste 27 de milioane de copii şi au fost traduse în peste 40 de limbi, a devenit celebru în lumea întreagă cu volumul The Cyberiad, povestiri dintr-o lume mecanizată, condusă de roboţi, care a fost publicat prima dată în engleză, în 1974. Romanul Solaris, publicat în 1961 şi a cărui acţiune se petrece pe o staţie spaţiala izolată, a fost ecranizat într-un film epic zece ani mai târziu de către regizorul rus Andrei Tarkovsky. În 2002 s-a făcut un remake hollywoodian regizat de Steven Sodebergh şi avându-l ca protagonist pe George Clooney. În 1997 a primit un doctorat onorific de la Universitatea din Opole, iar în 1998 de la Universitatea Jagiellonian. Stanislaw Lem a murit la 27 martie 2006, într-o clinică de cardiologie din Cracovia, Polonia, la vârsta de 84 de ani.

 Surse: ro.wikipedia.org; www. observatorcultural.ro; www.cinemagia.ro; czytelnia.onet.pl

Aniversari culturale 11.09.11(Juhani Aho, Atentatele de la 11 septembrie 2001)

11.09.1861 S-a născut, la Lapinlahti, Finlanda JUHANI AHO – scriitor şi jurnalist finlandez

150 ani de la naşterea scriitorului şi jurnalistului finlandez

Juhani Aho pe numele său adevărat Johannes Brofeldt s-a născut pe 11 septembrie 1861, la Lapinlahti, Finlanda. Părinţii lui au fost reverendul Henry Gustav Theodor Brofeldt şi Karolina Fredrika Emelie Snellman, care a născut zece copii. Juhani Aho a fost cel mai mare dintre ele. Unul dintre fraţii săi a fost scriitor şi rector Charles Brofeldt . Din 1872, Aho a urmat şcoala de gramatică din Kuopio unde şi-a luat examenul în anul 1880 .  A studiat apoi la Universitatea din Helsinki, în limba finlandeză, literatura şi istoria. Este considerat unul dintre cei mai reprezentativi scriitori realişti ai literaturii finlandeze. Scrierile sale se remarcă prin fineţea observaţiei şi pregnanţa expresiei şi au ca temă principală contradicţia dintre natură şi cultură. Aho a lucrat pentru mai multe reviste şi a fost co-fondator al revistei Day. Cele mai cunoscute scrieri sunt: Calea ferată 1884, Fermierul Hellman 1886, Singur 1890, Soţia pastorului 1893, Sânge apăsător 1911. Juhani Aho se stinge din viaţă pe 8 august 1921, la Helsinki.

11.09.2001 Atentatele teroriste de la 11 septembrie 2001 din America

10 ani de la atentatele teroriste din America

Atentatele de la 11 septembrie 2001, considerate cele mai sângeroase din istorie, au fost comise de 19 terorişti din reţeaua al-Qaida, care au deturnat patru avioane, lovind turnurile World Trade Center din New York şi clădirea Pentagonului, situată în apropiere de Washington. Bilanţul victimelor atentatelor s-a ridicat la 2.978 de morţi, dintre care 2.749 la New York.

 Surse: ro.wikipedia.org; fi.wikipedia.org; yle.fi; www.mediafax.ro; guzgan.ro;

Aniversari culturale 6.09.11(John Dalton)

6.09.1766 S-a născut, la Eagesfield, Anglia JOHN DALTON – chimist şi fizician englez

245 ani de la naşterea chimistului şi fizicianului englez

John Dalton s-a născut pe 6 septembrie 1766 la Eagesfield, în apropiere de Cockermounth din Cumberland, Anglia şi a fost educat la şcoala locală a sectei religioase Quakers. La vârsta de 12 ani el a devenit învăţător la şcoala respectivă, dar în anul 1781 s-a mutat în oraşul învecinat Kendal, unde a rămas până în anul 1787, predând matematica şi ştiinţe. Din anul 1787, a început să ţină un jurnal meteorlogic iar prima sa publicaţie se intitula Observaţii şi eseuri meteorologice, 1793. În acelaşi an Dalton s-a mutat la Manchester, unde a fost desemnat profesor de matematică şi de filosofie naturală la New College. Una din primele sale lucrări a fost despre daltonism, de care a suferit el însuşi. Când New College s-a mutat la York, el a devenit profesor de stat şi particular de matematică şi chimie. Interesul lui Dalton pentru meteorologie l-a determinat să efectueze experimenţe cu proprietăţile diferitelor gaze şi felul în care se dizolvau în lichide. A descoperit legea presiunilor parţiale în amestecurile de gaze perfecte 1801, legea proporţiilor multiple 1803 şi legea solubilităţii gazelor. El şi-a prezentat teoria lui Thomas Thomson de la Universiatea din Glasgow, care a inclus-o în ediţia din anul 1807 a lucrări sale Sistemul chimiei. În 1808 a elaborat, prima teorie atomică bazată pe aspectele cantitative ale reacţiilor chimice. A alcătuit primul tabel al maselor atomice relative ele elementelor, considerând masa atomului de hidrogen ca unitate de masă atomică. Tot în anul 1808, Dalton a publicat prima parte a lucrări sale Noul sistem al filosofiei chimice. John Dalton a fost ales Membru al Societăţii Regale în anul 1822. John Dalton a trăit timp de peste 50 de ani la Manchester, unde şi-a continuat munca de laborator şi predarea. Ieşea rar, singura distracţie fiind o partidă de popice în după-amiezele de joi. A murit pe 27 iulie 1844, la Manchester. În conformitate cu dorinţa sa, după moartea sa, a fost efectuată autopsia pentru a determina cauza a ceea ce mai târziu a fost numit daltonism. Ultimul său experiment a arătat că orbirea nu este o problemă a ochiului în sine, ci este cauzată de un deficit de putere senzorială.

Surse: ro.wikipedia.org; www.ziarullumina.ro; www.sistemul-periodic.go.ro; www.biografiasyvidas.com;